Drumeţie fără urme

Drumeţie fără urme
Ponturi
Ecologie

Drumeţie fără urme

15 Nov 2018 paul

Din fericire, România începe să scape încet de mentalitatea "lasă că strange cineva gunoiul după mine" şi acest lucru începe să se vadă în special în zonele montane. Dar cu toate astea, mai este încă de lucru la capitolul "drumeţie fără urme" sau cum ar zice americanii: "leave no trace".

În timp ce societatea se luptă să educe marea masă a oamenilor să ţină curat în oraşe şi să pună în aplicare principii de colectare selectivă în vederea reciclării, pe munte se ţine un alt front susţinut de ONG-uri, cluburi montane, Salvamont şi autorităţi locale pentru a păstra arealele naturale într-o stare cât mai curată.

Deoarece legea României e relativ obscură şi se pune greu în aplicare (din diverse motive) când vine vorba de pedepsirea aspră a persoanelor care distrug sau murdăresc zone naturale, rămâne la latitudinea noastră, a celor care ştim să ne comportăm, să păstrăm un mediu curat de care ne putem bucura. Deoarece există puţine legi scrise la acest capitol, prezint mai jos o listă, sa-i zicem "de bun simţ", când vine vorba de strângerea mizeriei şi conservarea naturii în ture de munte. Această listă e inspirată din principiile "Leave no trace" folosită de americani.

În drumeţie

O drumeţie fără urme presupune lăsarea locului în care am fost exact cum l-am găsit, dacă nu chiar mai curat! Aşadar:

Să ai mereu saci de gunoi la tine, indiferent de tură
  • Nu arunca gunoi! Tot ce ai cărat în spate sub formă de gunoi non-biodegradabil se cară înapoi jos până la primul tomberon! Se zice că e mai uşor să cari jos o cutie goală decât în sus una plină, aşadar de ce ai lăsa-o sus pe munte?
  • Să ai mereu saci de gunoi la tine, indiferent de tură. Cei de 30 litri sunt potriviţi pentru orice împrejurare, dar ai grijă să fie solizi ca să nu ajungi în situaţia de a-i rupe cu uşurinţă.
  • Gunoiul biodegradabil (resturi de alimente, coji de fructe) se poate arunca în cantităţi mici în natură deoarece acţionează ca îngrăşământ, îmbogăţing solul, dar atenţie să fie aruncat în locuri care nu sunt vizibile, pentru a nu strica aspectul curat şi pentru a nu atrage alt gunoi. Pentru a grăbi rata de degradare, resturile biodegradabile se zdrobesc cu boncancul sau se îngroapă.
  • Florile nu se rup! Fie că sunt protejate prin lege sau nu, florile arată mai bine în mediul lor natural decât cele 4-5 zile într-o vază la noi acasă. Florile le luăm acasă cu privirea şi cu aparatul foto.
  • Nu distruge vegetaţia, nu rupe crengi vii de copaci decât dacă sunt necesare pentru construirea de refugii de urgenţă şi nu mai mult de cât e nevoie. Nu scrijeli coaja copacilor şi nu ii vopsi cu însemne: singurele marcaje de pe copaci ar trebui să fie cele turistice.
  • Nu vandaliza natura. Nu-ţi scrie numele pe stânci, în peşteri, pe cruci sau semne turistice. Nu rupe formaţiuni din peşteri, nu dărâma momâile (piramidă făcută din pietre pentru a indica de obicei un vârf sau obiectiv important al traseului) construite de alţi montaniarzi.
  • Evită gălăgia inutilă. E bine să ne facem simţită prezenţa către animalele pădurii pentru a preveni atacuri, dar fără exagerări.
  • Dacă îţi duci câinele cu tine, ai grijă să respecte aceleaşi reguli. Nu-l lăsa să latre inutil, să distrugă florile sau vegetaţia sau să alerge după animalele pădurii. Dacă îşi face nevoile pe potecă sau în camping, adună după el.

Un obicei demn de lăudat, pe care te îndemn să ţi-l însuşeşti este ca în fiecare tură pe munte, indiferent că e de o zi, la cabana sau cu cortul, e să cobori mai mult gunoi de pe munte decât ai urcat. Asta înseamnă să aduni o bucată de gunoi "rătăcit" pe care nu tu l-ai lăsat. Nu contează că e un singur PET sau un ambalaj de ciocolată, orice gunoi în minus face o diferenţă. În următoarea tură provoacă-ţi prietenii din grup la acest mic joc şi la final vedeţi care l-a adus la bun sfârşit!

În camping

Camparea în natură e o experienţă sublimă, dar poate afecta destul de serios zona, dacă nu avem grijă. Deşi legislaţia română prevede camparea doar în locuri special amenajate, camparea în zone sălbatice se face oricum, de aceea trebuie avută o grijă specială când alegem această variantă. Pe lângă regulile de mai sus, în camping avem câteva reguli suplimentare:

  • Gunoiul rămas în urma unei campări trebuie adunat şi dus la tomberoane dacă există în apropiere sau cărat jos în rucsac. Doar pentru că lângă unele locuri de campare există nişte "gropi de gunoi", nu înseamnă că gunoiul se aruncă acolo!
  • Focul se face doar în locuri special amenajate, obligatoriu ferite de incendii forestiere, la minim 20m de pădure sau materiale care pot lua foc (arbuşti, şuri, depozite de lemne), în unele condiţii (secetă, vânt puternic) chiar şi mai departe. Un foc de tabără se va construi într-o vatră (un cerc de pietre construit în jurul focului), pentru a evita împrăştierea jarului şi pentru a oferi un aspect plăcut. Acesta se ţine sub supraveghere constantă!
  • În cazul în care locul de campare are o vatră sau un loc în care s-a mai făcut focul (observabil prin zona arsă, plină cu cărbuni sau cenuşă), folosiţi acest loc, nu construiţi altul, mai ales pe iarbă! Dacă e nevoie să se construiască un loc de foc nou, e recomandat să-l săpaţi la plecare, ca iarba să poată creşte cu uşurinţă. 
  • La plecare, focul se stinge complet cu apă, pământ sau nisip, pentru a preveni împrăştierea jarului şi creşterea pericolului de incendiu.
Ţine ordine şi curăţenie în zona de camping!
  • Pe timpul campării, e bine să se ţină gunoiul în pungi care noaptea se leagă în copaci şi nu risipit în zona corturilor. Asta pentru a nu încuraja animalele să caute alimente şi pentru a păstra un aspect plăcut.
  • Pentru focul de tabără, nu se folosesc copaci vii! În schimb se culeg lemne uscate şi căzute, eventual copaci care au murit şi sunt uscaţi. Pe lângă faptul că se distruge natura prin tăirerea copacilor vii (fapt pedepsit prin lege), lemnul verde arde foarte greu şi are un randament caloric scăzut.
  • Pârâurile şi izvoarele de munte trebuie ţinute într-o stare cât mai curată, de aceea nu aruncaţi în ele substanţe poluante (uleiuri, detergenţi, acizi, etc.) sau orice alt tip de gunoi. Dacă ne spălăm în pârâuri de munte, e recomandat să nu folosim săpun, gel de duş, şampon, deoarece acestea dăunează mediului acvatic. Dacă chiar trebuie, există săpunuri ecologice care sunt mai puţin dăunătoare decât cele obişnuite. De asemenea, vasele nu se spală cu detergenţi obişnuiţi: se clătesc doar cu apă sau se poate folosi cenuşa rămasă în urma focului, care e un degresant excelent.
  • Gunoiul se arde doar în mod selectiv! Plasticul de exemplu, emană substanţe mai nocive dacă e ars decât dacă e lăsat acolo, deci plasticul şi alte materiale realizate sintetic (caiuciuc, uleiuri, vopsele, etc.) se cară la tomberoane. Materialele care se pot arde sunt: hârtia, cartonul, coji de fructe uscate. Metalul şi sticla nu ard, deci şi ele trebuie cărate la tomberon.
  • Păstrează liniştea în zona camping-ului. Urletele inutile, muzica şi în general gălăgia nu îşi au loc într-o zonă de campare civilizată. Păstrând liniştea arăţi respect faţă de animalele naturii cărora nu le plac turiştii gălăgioşi şi faţă de vecinii de camping.

În intimitate

Deşi regulile expuse mai jos ţin oarecum de partea de camping, am decis să fac o secţiune specială pentru că multă lume le consideră tabu şi astfel se evită discutarea lor.

Păstrează apele curate
  • "Treburile" nu se fac pe cărare. Dacă ne cheamă natura, e bine să parăsim poteca 10-20m şi să le facem acolo, pentru a nu face mizerie şi a strica aspectul traseului. Regula rămâne valabilă şi pentru zona de campare.
  • Pentru a proteja calitatea apelor, treburile nu se fac în pârâuri şi cu atât mai puţin aproape de izvoare!
  • Dacă e vorba de "treaba mare", se încearcă gasirea zonelor izolate, unde e puţin probabil ca cineva să calce în el sau să-l vadă. De asemenea, e bună practică să se sape o groapă mică cu o lopăţică sau un lemn mai gros şi apoi să se îngroape. Pentru aceasta, e indicat sa ai o lopăţică de plastic (cea de grădinărit e bună) la tine mereu când ieşi în drumeţie.
  • Nu folosiţi serveţele umede normale! Acestea sunt făcute dintr-o fibră care conţine plastic şi nu sunt biodegradabile! În schimb folosiţi clasica hârtie igienică sau şerveţele umede din hârtie. E de preferabil ca şi acestea să fie îngropate ca să nu dauneze aspectului şi pentru a nu "atrage" alte hârtii (sunt zone apropiate de camping-uri, aşa numite "bude publice" care conţin zeci sau sute de hârtii risipite, care urâţesc pădurea).
  • Şerveţelele umede folosite la curăţarea corpului în camping sau la cabană se vor trata ca gunoi non-biodegradabil şi se pun în sacul de gunoi care se cară jos de pe munte. Aceeaşi regulă pentru produsele de igienă feminină sau intimitate sexuală (absorbante, tampoane, prezervative, etc.). 
  • Dacă e vorba de alpinism la altitudini mari sau în zone cu gheţari situaţia e mai delicată. "Treaba mare" se împachetează şi se cară jos de pe munte. Explicaţia e simplă: la altitudini mari, respectiv temperaturi mici, degradarea materialului e mult încetinită şi resturile tind să ramână prin zonă mai mult timp. Când vine vorba de gheţari în schimb, aceştia se topesc şi resturile noastre, împreună cu o mulţime de bacterii şi paraziţi, ajung în ape potabile.

La cabană sau refugiu

În general, majoritatea cabanelor dispun de propriul set de reguli când vine vorba de comportament şi administrare a deşeurilor. Cu toate astea, există câteva sugestii care fac viaţa la cabană mai bună atât pentru cabanieri şi vecini cât şi pentru grupul tău.

  • Păstrează curăţenia. Cabana e casa ta din munte, ai grijă de ea ca şi cum ar fi casa ta adevarată!
  • Păstrează liniştea, în special în orele de linişte (în general între 11:00 - 7:00). Oricine apreciază o chitară după un traseu lung, dar dacă se transformă în petrecere, s-ar putea să deranjeze.
Cabana e casa ta departe de casă
  • În cazul în care cabana nu are coşuri de gunoi care sunt duse cu uşurinţă jos (cu maşina sau ATV), tot gunoiul generat pe parcursul şederii se va transporta jos.
  • Focul se va face conform indicaţiilor cabanierului şi doar în locuri special amenajate (sobe, centrala la interior sau vetre de foc pentru foc de tabără).
  • Toate cabanele dispun de toalete, foloseşte-le şi nu îţi face nevoile în jurul cabanei.
  • Nu vandaliza cabana! Evită să-ţi scrii numele pe pereţi sau să distrugi elemente ale cabanei (uşi, geamuri, toalete, etc.)
  • Când vine vorba de refugii care nu au cabanier, trebuie să se înţeleagă faptul că acestea funcţionează ca adăposturi de urgenţă. Aici e mai importantă păstrarea curăţeniei, adunarea gunoiului la plecare şi prevenirea vandalizării deoarece nu are nimeni grijă de ele în mod special.

În arii protejate sau parcuri naţionale

O arie protejată înseamnă o zonă cu reguli speciale privind activitatea omului. În funcţie de tipul zonei protejate se pot pune anumite interdicţii de la a interzice camparea şi focul deschis, până la interdicţie totală în acea zonă (ex. vf. Ocolaşul Mare, Ceahlău sau Rezervaţia ştiinţifică Gemenele, Retezat). Din păcate, ariile noastre protejate sunt prea puţin "protejate", mai ales din punct de vedere al aplicării legilor, de aceea stă în puterea noastră să oferim un exemplu pozitiv de comportament într-o astfel de arie.

Floarea de colţ - specie protejată în România

Parcul naţional este o arie protejată unde este prioritară conservarea biodiversităţii în locul turismului.

În general, la intrarea în aria protejată sau parc naţional există un set de reguli care trebuie respectate cu stricteţe pentru a păstra acea zonă într-o stare cât mai bună. În general următoarele reguli sunt valabile pentru toate ariile protejate:

  • Aruncarea gunoiului este strict interzisă
  • Distrugerea naturii (plante, flori, monumente naturale) este strict interzisă
  • Gălăgia trebuie ţinută la minimum pentru a nu deranja fauna locală.
  • În majoritatea zonelor protejate este interzisă camparea, pornirea focului sau intrarea cu maşini sau vehicule motorizate.

 

Cu toate că televiziunea şi "vocea poporului" spune că poporul român e necivilizat din punct de vedere a curăţeniei pe munte, o tură pe munte te va convinge că încet, începem să ne dăm seama de daunele pe care le provocăm prin distrugerea mediului şi că potecile încep să devină, încet dar sigur, mai curate iar natura înfloreşte în jurul lor. 

Îţi rămâne datorie ţie, celui care citeşte acest articol să pui în aplicare aceste reguli de bună-purtare descrise mai sus, iar prin puterea exemplului şi a educaţiei, vei vedea cum lumea poate deveni un loc mai bun.